Descarca aici :Bibliografia 2018 pentru Memorarea Scripturii
1 Tesaloniceni 1:1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la (dela) Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la (dela) Domnul Isus Hristos.
1:2 Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care (cari) vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
1:3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
1:4 Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.
1:5 În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală (îndrăsneală). Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.
1:6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la (dela) Duhul Sfânt;
1:7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
1:8 În adevăr, nu numai că de la (dela) voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
1:9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la (dela) idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
1:10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.
2:1 Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2:2 După ce (Dupăce) am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
2:3 Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
2:4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
2:5 În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
2:6 N-am căutat slavă de la (dela) oameni: nici de la (dela) voi, nici de la (dela) alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.
2:7 Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.
2:8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.
2:9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia (niciunuia) din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.
2:10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea (deasemenea), că am avut o purtare Sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care (cari) credeţi.
2:11 Ştiţi iarăşi (iarăș) că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângîiam şi vă adeveream,
2:12 să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
2:13 De aceea (De aceea) mulţumim (mulțămim) fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la (dela) noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care (cari) credeţi.
2:14 Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care (cari) sunt în Hristos Isus, în Iudea; pentru că (pentrucă) şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care (cari) le-au suferit ele din partea Iudeilor.
2:15 Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
2:16 căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!
2:17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
2:18 Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat (împedecat) Satana.
2:19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
2:20 Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
3:1 De aceea (Deaceea), fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,
3:2 şi v-am trimis (trimes) pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3:3 pentru ca (pentruca) nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.
3:4 Şi când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom (avea să) suferi (suferim) necazuri, ceea ce (ceeace) s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
3:5 Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis (trimes) să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
3:6 Dar chiar acum a venit Timotei de la (dela) voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
3:7 De aceea (Deaceea), fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mângîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
3:8 Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
3:9 Cum putem noi oare să mulţumim (mulțămim) în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
3:10 Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.
3:11 Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!
3:12 Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
3:13 ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.
4:1 Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la (dela) noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
4:2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
4:3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4:4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
4:5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care (cari) nu cunosc pe Dumnezeu.
4:6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că (pentrucă) Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
4:7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
4:8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.
4:9 Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
4:10 şi iubiţi într-adevăr (în adevăr) pe toţi fraţii, care (cari) sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
4:11 Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile (mînile) voastre, cum v-am sfătuit.
4:12 Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
4:13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care (cari) n-au nădejde.
4:14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
4:15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care (cari) vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
4:16 Căci însuşi (însuș) Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
4:17 Apoi, noi cei vii, care (cari) vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
4:18 Mângîiaţi-vă, deci (dar), unii pe alţii cu aceste cuvinte.
5:1 cât despre vremuri (vremi) şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
5:2 Pentru că (Pentrucă) voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
5:3 Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
5:4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric (întunerec), pentru ca (pentruca) ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5:5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului (întunerecului).
5:6 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
5:7 Căci cei ce (ceice) dorm, dorm noaptea; şi cei ce (ceice) se îmbată, se îmbată noaptea.
5:8 Dar noi, care (cari) suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
5:9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
5:10 care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
5:11 De aceea (Deaceea), mângîiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
5:12 Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce (ceice) se ostenesc între voi, care (cari) vă cârmuiesc în Domnul, şi care (cari) vă sfătuiesc.
5:13 Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.
5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce (ceice) trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi (desnădăjduiți); să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
5:15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
5:16 Bucuraţi-vă întotdeauna.
5:17 Rugaţi-vă neîncetat.
5:18 Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
5:19 Nu stingeţi Duhul.
5:20 Nu dispreţuiţi proorociile.
5:21 Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.
5:22 Feriţi-vă de orice se pare rău.
5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi (însuș) pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
5:24 Cel ce (Celce) v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.
5:25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
5:26 Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare Sfântă.
5:27 În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fratilor.