Se spune că într-un salon de spital, aşa cum există multe pe lumea aceasta, stăteau doi bătrâni. Unul dintre ei stătea în patul de la       perete, celălalt în patul de lângă fereastră. Cel care stătea lângă perete nu avea voie să se ridice deloc în timpul zilei, dar celălalt era    obligat să stea o oră ridicat, cu spatele pe o pernă. Aceste minute îi dădeau ocazia de a privi prin fereastra camerei şi să vadă ce se    află afară.

Uneori, bătrânul de la fereastră povestea despre copii care se jucau pe străduţa de lângă spital. Alteori, bătrânul povestea despre  nori imaculaţi sau stropi răcoroşi de ploaie. Din când în când, bătrânul descria şi vreo paradă militară, cu fanfară şi baloane colorate, cu copii şi bătrâni care se bucurau de lume, de lumină şi de viaţa din jur.  citește mai mult…

sursa: www.totalschimbat.ro

Odată un bărbat a mers la frizerie pentru a se tunde și a se bărbieri. De îndată ce frizerul a început să lucreze, a început și discuția dintre cei doi. Au discutat despre foarte multe lucruri, după care au atins și subiectul religiei și al lui Dumnezeu. Frizerul îndată a spus:

– Nu cred că există Dumnezeu.

– De ce?, l-a întrebat clientul. citește mai mult…

A fost odata ca niciodata un grup de broscute care s-au hotarat sa se ia la intrecere, asa ca si-au propus sa ajunga in varful unui turn foarte inalt. S-au adunat spectatori curiosi sa vada cursa si sa le incurajeze pe broscute, desi erau cam sceptici ca vreuna dintre broscute o sa reuseasca sa ajunga in varful turnului.

Prima broscuta a inceput sa urce, iar de jos auzea „Ce obositor! Nu are cum sa reuseasca!”. Totusi broscuta a urcat pana la jumatatea turnului dupa care ……

citește mai mult…

   Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

   În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

   Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

   – Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

   – Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

   – Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

   – Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

   – Care este numele tău?

   – Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

   Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

   – Care este numele tău?

   Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

   – Numele meu este Alexandru, domnule general.

   Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

   – Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Esti crestin? Porti numele Domnului Isus?Ai grija ca si comportamentul tau sa reflecte aceasta.