de Adriana Ardeu, bis. Gloria, Arad
descarca aici: Invata de la gaste
Ai văzut vreodată, toamna un cârd de gâşte zburând pe deasupra capului, probabil migrând spre ţări mai calde? Te-ai oprit vreodată să le admiri zborul ordonat şi să le auzi semnalele prin care comunică şi parcă se încurajează una pe alta sau se verifică dacă sunt toate în rând?
Ce e atât de minunat în ceea ce fac? Ce avem noi de învăţat de la aceste făpturi?
1.Gâştele pleacă în echipă, se adună în stol şi se aranjează în formaţie de ,,V’’ , prima gâscă ,,spărgând’’ vântul – creează un culoar pe care intră şi celelalte, pentru fiecare zborul contra vântului fiind tot mai uşor. Zburând în forma de ,,V’’ , efortul depus pentru zbor este redus cu peste 70% faţă de efortul pe care l-ar depune fiecare gâscă zburând individual. La fel, oamenii care lucreaza în echipă îşi ating ţelurile mult mai uşor decât cei singuratici deoarece se ajută unul pe altul, se ridică, se încurajează, se învaţă unul pe altul şi se completează.
2.Dacă o gâscă cade din formaţie şi de sub proteţia oferită de stol simte imediat oboseala de a lupta singură cu curenţii de vânt, o oboseală care ar doborâ-o în scurt timp la pământ dacă nu ar face efortul de a intra înapoi în formaţie. Când totuşi, o gâscă e rănită sau prea bolnavă să intre înapoi, alte două gâşte se desprind şi coboară alături de ea să o susţină, să o protejeze şi să o ajute. Ele rămân pe pământ cu ea până îşi revine sau până moare, reluându-şi zborul cu alte stoluri care trec şi a căror chemare o aud de jos.
La fel, dacă am învaţă să stai alături de cei răniţi, renunţând dacă e nevoie chiar la beneficiile de a fii alături de prietenii dragi. Important e să nu îi laşi singuri pe cei ce au nevoie de ajutor, poate acum e singura ocazie în care îi vei putea ajuta sau poate vei fii singurul care eşti lângă el.
- O gâscă zboară intotdeauna în fruntea stolului despicând curenţii de aer şi deschizând drumul pentru celelalte.
Ea duce greul iar pentru celelalte curenţii de aer prezintă o rezistenţă tot mai mică pe cum sunt mai în spatele ,,V’’-ului. Această găscă însă nu rezistă mult. Ea trebuie să facă schimb adesea cu altele, fiecare predând conducerea prin rotaţie pentru a putea rezista cât mai mult in zbor fără să trebuiască să se oprească.
Dacă ai darul de a fii lider, nu uita e o responsabilitate să mare să duci greul grupului şi să le fii exemplu, dar în acelaşi timp trebuie să ştii să te mai şi retragi cu tact şi să ii laşi şi pe alţii să conducă. În felul acesta nici tu nu te epuizezi şi nici alţii nu pierd şansa de a vedea cât sunt de capabili, câştigând încredere.
4.Gâştele din formaţie îşi semnalează în continuu pozitia pentru a se verifica una pe cealaltă şi pentru a se încuraja. E important ca liderul să ştie că celelalte gâşte sunt încă alături de el aceasta încurajându/l să lupte mai departe cu vântul. Semnalele lor sunt auzite de departe ca o chemare iar pe drum li se mai pot alătura şi alte gâşte rătăcite.
Dar tu? Este vorbirea ta una care aduce încurajare? Chemi tu pe cei ce-i întâlneşti pe drumul vieţii să meargă în aceeaşi direcţie cu tine? Îi îndrumi tu spre Hristos?
- Cel mai important lucru la călătoria pe care o fac gâştele, rămâne însă direcţia. Nu e minunat faptul că chiar şi cele care nu au mai făcut niciodată călătoria aceasta ştiu direcţia? Ele nu se rătăcesc, nu pierd drumul, au un un sistem intern de navigaţie, o busolă cu care se orientează.
Busola noastră este Cuvântul lui Dumnezeu, şi sistemul nostru intern de navigaţie este Duhul Sfânt. Cine le foloseşte nu se va rătăci niciodată.
E minunat Dmnezeul nostru. Fiecare lucru din creaţia Sa este menită parcă pentru a ne minuna şi pentru a ne invăţa câte ceva. Data viitoare când vezi un stol de gâşte zburând în văzduh, priveşte-le cu drag şi aminteşte-ţi mesajul lor.
