De Dana Balog
Descarcă aici: Fiul risipitor- poem
Personaje: Intre 1-13 povestitori J, fiul;
Pov. 1: Un tată foarte bogat își creștea cu bucurie,
Printre slugi și avere multă doi copii, a lui mândrie
Să aibe mereu de toate: și iubire și putere,
Când cel mic îi spune:
Fiul: ,,Tată, vreau să-mi dai a mea avere!”
Pov. 2: Tatăl fiind înțelept, cererea nu i-o refuză,
Că-i un tânăr fără minte, nici măcar nu îl acuză.
Împărțind cum se cuvine îi dădu întreaga parte,
Daruri scumpe și avere după cum stă scris în Carte.
Pov. 3: A plecat în grabă fiul, călător în lumea mare,
Cheltuind după plăcere, neavând vreo supărare.
Prieteni și petreceri scumpe, băutură și femei,
Pe plăceri și voie bună, cheltuind fără temei.
Pov. 4: Când mândria-i prea nătângă și căderea-i prea amară,
Ai să simți cum ea, mândria te ridică și coboară.
Mândru, cu așa avere ce atuncea a primit
Nici n-a apucat să vadă, că averea s-a sfârșit.
Pov. 5: Și văzând cu disperare că banii s-au terminat
Mare i-a fost supărarea, când prietenii l-au lăsat.
Și atunci și-aduse aminte ale tatălui povețe
Prea mult adevăr în toate, prea târziu ca să le învețe.
Pov. 6: Și atunci în vremea aceea, foametea lovi în țară
Nu era belșug, nici pâine și mulți au ajuns să moară
La acel sărac și singur, cât și la acel bogat,
Ce aveau ei prin cămară toate li s-au terminat.
Pov. 7: Fiul, supărat și singur, neavând nici o scăpare,
Intră argat la un țăran ca să aibe de mâncare.
Dar și aici e o problemă, neștiind să trebăluiască
Fiul cel bogat și mândru de porci avea să grijească.
Fiul : „Am ajuns să rabd de foame, nici o pâine nu câștig;
Când acasă și o slugă are parte de belșug,
De respect și de iubire și trăiesc așa de bine…
Când mâncarea de la porci, mie, nu mi se cuvine.
Azi la porci când eu acasă puteam ca să fiu un prinț…”
Pov.7: Și-i curgeau cu disperare lacrimi grele și fierbinți.
Își veni atunci în fire:
Fiul: ,, Eu, acasă am să plec!
Printre slugi, fără cârtire viața am să o petrec.
De o vrea să mă primească, chiar și slugă-mi va fi bine.
Nu mai vreau aici să stau pentru un colț uscat de pâine.
Nu mai vreau averi și nume ce trec iute ca săgeata,
Vreau smerit s-ascult povețe, vreau acasă, lângă tata.”
Pov. 8: A pornit să se întoarcă înspre casa părintească
Fratele și tata, oare, vor dori să îl primească?
Tata, de departe-l vede și spre marea lui uimire,
Aleargă să-l ia în brațe și-l sărută cu iubire.
Fiul: O, nu merit spuse fiul dar îmi cer acum iertare
Am greșit și nu sunt vrednic ca să primesc îndurare.
Te-am dezamăgit părinte, am făcut tot ce e rău
Nu sunt vrednic de iertare nici să fiu copilul tău.
Pov. 9: Tata, nici nu vrea s-audă, bucuros că s-a întors
Cheamă slugile să-l spele, să-l îmbrace iar frumos.
Haine noi din stofe scumpe și pe deget un inel,
(Tata:) ,,Pentru masă îmbelșugată, astăzi, tăiați un vițel!”
Pov. 10: Cândva și noi, în lumea mare, căutând eterna fericire,
Am risipit averea care, Tata ne-a dat-o cu iubire.
Trăind în pofte și păcate, orbiți de a noastră mândrie
Nu am văzut că drumul duce spre iad, pierduți pentru vecie.
Pov. 11: Dumnezeu ne-a dat avere suflet sfânt, haină curată;
Dar noi, am plecat în lume și-am venit cu ea pătată…
Și într-o zi, ca acest fiu, ne-am întors zdrobiți acasă;
Dumnezeu a spălat haina și ne-a pus cu El la masă.
Pov. 12: De ai fugit și tu în lume ca să cauți fericirea
Și-ai pierdut ce aveai acasă, mângâierea și iubirea,
Ai pierdut averi și nume și puterile-ți sunt gata,
Azi îți spun: Ascultă bine! Chiar în prag așteaptă Tata!
Pov. 13: De ai fost și tu o slugă și păcatul te-a robit,
Astăzi poți fi fiu de Rege, nu sărac și rătăcit.
De ai înțelege astăzi cât te-așteaptă Dumnezeu
Ai șopti acuma: Tată! El ți-ar spune: fiul Meu!
DB.