Sursa: Mirela Şova Blog
Personaje
Samarineanul
Preotul
Levitul
Rănitul
Tâlharii – 2 băieţi
Hangiul
Povestitorii – 5 copii
Mai întâi intră în scenă numai tâlharii şi rănitul. Tâlharii se prefac că îl bat pe acesta, îi iau haina de deasupra şi pleacă. Rănitul rămâne întins fie pe jos (pe o pânză, adusă dinainte), fie pe nişte scaune. Nemişcat, el pare mort.
Vine preotul, îmbrăcat cu haine lungi, având în mână o carte, din care citeşte din când în când. El face câţiva paşi, se opreşte şi ridică ochii spre cer, părând că se roagă. La un moment dat, îl vede pe rănit. Ridică din umeri şi pleacă, nepăsător. Continuă să se roage şi să citească, apoi iese din scenă.
Intră levitul. Şi el face opriri pentru rugăciune. Are faţă de rănit aceeaşi atitudine ca şi preotul.
Apoi intră samarineanul, cu o desagă în spate, privind mai mult în pământ. El e diferit îmbrăcat faţă de ceilalţi doi (de preot şi de levit). El vede rănitul, tresare de groază, îşi aruncă desaga şi se apleacă asupra lui, vrând să vadă dacă mai e în viaţă. Se bucură, căci rănitul trăieşte. Încearcă să îl trezească, dar nu reuşeşte. Se gândeşte. Apoi îl ia în spate (sau rănitul merge sprijinit de samarinean) şi îl duce la han. (Se poate prinde undeva pe scenă o plăcuţă pe care să scrie „han”).
Apare hangiul. Samarineanul îi face semn. Ei îl lasă pe rănit pe un scaun, apoi par să discute. Samarineanul scoate doi bani pe care îi dă acestuia şi îi mai explică ceva. Hangiul bate palma cu samarineanul. Apoi samarineanul pleacă.
Intră povestitorii:
Povestitorul 1: Aţi înţeles tot ce s-a petrecut?
Aţi învăţat ceva din ce-aţi văzut?
O pildă e, din veacuri, de rostit,
Despre samarineanul milostiv.
Un om, în plină zi, a fost rănit
Şi de hoţi răi, el fuse tâlhărit.
Stătea ca mort la margine de drum,
Putând să moară…
Povestitorul 2: Vă spun eu acum!
Pe drum mai treceau oameni, chiar de soi,
Cum ar fi fost de-am fi trecut chiar noi?
Să luăm în sală un scurt interviu,
Ce-aţi fi făcut? Căci omul era viu…
Povestitorul 2 coboară în sala de spectacol şi întreabă pe câţiva elevi: „Tu ce-ai fi făcut, dacă treceai pe lângă rănit în acele vremuri, acum circa 2000 de ani? Dar dacă l-ai fi văzut acum?” Apoi revine pe scenă.
Povestitorul 2 (continuă): Vedeţi, unii poate l-ar ajuta,
Iar alţii, chiar de nu ne spun, nu prea…
Povestitorul 3: Şi a trecut un preot credincios,
Preot evreu, foarte evlavios.
Mergând domol, acesta se ruga,
Pe Domnul Dumnezeu Îl invoca…
Dar de rănit, deloc nu îi păsa!
Ceilalţi povestitori: Vai, ce păcat!
Povestitorul 3 (continuă):
În ceruri, Creatorul suspina…
Astfel de rugăciune nu-i plăcea…
Gândul de faptă nu se însoţea..
Povestitorul 4: Şi a trecut pe-acolo şi-un levit,
Un ajutor de preot renumit,
Tot credincios şi foarte rugător,
Dar spre rănit, şi el nepăsător…
Ceilalţi povestitori: E rugător şi tot nepăsător?
Povestitorul 4 (continuă): Vezi, de la minte este un drum greu
Până la inimă; aşa cred eu.
Omul în gând îşi spune de bine,
Iară în faptă, o lasă pe mâine…
Povestitorul 5: Însă de rănit s-a apropiat
Un samarinean, desconsiderat,
De care se spune că nu-i credincios…
Totuşi, fu pe dată în faptă milos.
El luă rănitul şi-l duse la han,
Iar spre îngrijire el plăti dinari,
Zicând că revine, cu dinari mai mulţi,
De aşa o faptă, da, să tot asculţi!
Ceilalţi povestitori: Iată om milos şi evlavios!
Povestitorul 1: Dar ce mai înseamnă
Pilda auzită?
La ce ne îndeamnă?
La ce ne invită?
Cine-i milostivul
Care ne ajută
Cine e rănitul
Căzut fără luptă?
Povestitorul 2: Rănitul e omul
Căzut în păcat,
Ce a primit gândul
Cel înveninat.
S-a prins în ispită,
Fără vreo putere,
La vreme umbrită
De dor şi durere.
Povestitorul 3: Când Mântuitorul
Nu era venit,
Ca şi Miel de jertfă
Pentru-a ispăşi,
Atunci trecătorul
De pe-acest pământ
Nu găsea vreo milă
Sau vreun ajutor…
Pe a vieţii filă
Era numai nor!
Povestitorul 4: Iar Samariteanul
Este însuşi El,
Chiar Nazarineanul,
Blândul nostru Miel,
Ce-a venit să ungă
Rănile cu mir,
Inima s-atingă
Printr-al Crucii bir.
Povestitorul 5: Biserica-i hanul,
Preotul – hangiul,
Crucea este banul
Dăruit de Fiul.
El se va întoarce
La sfârşitul lumii,
Când răii vor plânge
Şi vor râde bunii.