de Sergiu Mortogeanu, bis. Filadelfia, Pâncota, Arad
Descarcă aici: Ziua judecății- scenetă ptr adolescenți
PERSONAJE:
-POVESTITOR
-BĂIAT
-DEMON
-ÎNGER
TIMP DE CITIRE:10-12 MINUTE
POVESTITOR:Dimineaţă de toamnă târzie. Crengile bătrânului nuc din fața casei scutură ultimele frunze uscate. Băiatul incă mai dormea deşi ceasul era cu mult trecut de ora 7. Adormise târziu, cu mult după miezul nopţii, după ore de navigare prin lumea virtuala.
Țrrrrr…sună din nou alarma de la telefonul de pe noptieră. Sări din pat ca şi cum uitase ceva să facă.
BĂIAT: – 000,e miercuri şi le-am promis lui Tudor şi Paul că ne vom întâlni cu un sfert de oră mai repede în faţa şcolii pentru o ţigară, înainte de începerea orelor de şcoală.
-E greu să fii…duplicitar. Dacă m-aş putea schimba, dar e atât de greu…
POVESTITOR :gândea tânărul în timp ce işi puse în buzunarul de Ia rucsac pachetul de ţigări. Apoi scoase de sub pat,o doză goală de bere pe care o ascunse noaptea trecută de frica părinţilor şi pe care o consumă pe furis, cu un aer de vinovăţie şi în grabă pentru a nu fi prins. Aerisi camera câteva minute pentru a alunga mirosul de alcool.
BĂIAT:- E greu sa trăieşti în minciună. Doamne cât de greu e….dar se merita că doar sunt tânăr. Când să mă distrez dacă nu acum ?
POVESTITOR: În câteva minute,băiatul se indrepta cu paşi repezi spre liceu, pe aleea plină de nuci si tei. Cerul era mohorât ca sufletul din el. Încă mai retrăia clipe din seara trecută.
BĂIAT: – Am minţit-o că sunt altcineva.
POVESTITOR: se gândea la fata cu care conversase.
BĂIAT: – Dar a trebuit să o fac. Cu siguranţă nu m-ar fi plăcut aşa cum sunt eu în realitate. Bine ca nu e din oraş.
POVESTITOR: Identitatea dubioasă de pe facebook şi alte conturi de socializare îl făceau pe tânăr să nu mai ştie cine este el cu adevărat, ce vrea de la viaţă şi încotro se îndreaptă.
BĂIAT: -Gata, duminică merg la biserică şi…. o sa incerc să mă schimb. Sper să reuşesc, dar până atunci vreau sa profit din plin de viaţă.
POVESTITOR: Şi îşi facu planuri pentru sâmbătă seara să se întâlnească în ascuns cu o altă fată, pe care credea că e noua lui cucerire de pe facebook.
Tânărul se apropia tot mai mult de liceu şi îşi aminti că nu îşi luase bani din portmoneul tatălui, bineînţeles că întotdeauna cerea mai mult, scuzându-se că îi trebuie ba o carte la şcoală obligatorie, ba fondul clasei s-a mărit, numai să-şi acopere chletuielile cu viciul acesta al fumatului.
Mergând aşa gânditor, nici nu observă că se afla pe trecerea de pietoni, iar semaforui indica rosu. Grăbi pasul să treacă în partea cealaltă, fără să observe că o maşină se apropia. Soferul văzu cu intârziere şi frână brusc.
Tot ce a urmat a fost un zgomot puternic al impactului maşinii cu trupul adolescentului, care căzu pe şosea fără a schiţa vreun gest.
Timpul se opri în loc pentru tânărul neatent. Ochii mici şi verzi mai clipiseră o dată, apoi o lacrimă se prelinse pe obrazul vânăt.Tot ce a urmat a fost doar… intuneric.
Şoferul panicat strigă după ajutor şi o grămadă de şcolari se adunaseră împrejutul mortului. O baltă mare de sânge se formase pe trecerea de pietoni. În curând se auzea şi sirena unei ambulanțe. După un control amănunţit, paramedicul clătină din cap şi spuse:
-Puls nu mai are. S-a dus…
Întunericul infricoşător şi rece în care se afla tânărul se transformă deodată ca într-un decor desprins dintr-un film de groază. Acum paşea nesigur mergând pe o alee bătătorită. In apropiere se auzeau strigăte, vaiete şi voci hidoase, care ar fi putut inspăirnânta chiar şi pe cel mai tare om.
BĂIAT:-Unde mă aflu? Doamne unde sunt? E atât de frig aici şi îmi e foarte frică. Ce s-a întâmplat cu mine?
POVESTITOR: Din spate ceva era pe urma paşilor tânărului. O arătare hidoasă asemeni unui câine mare cu blană lucioasă, neagră şi doi ochi scântăietori ca două flăcări din adânc se repezi asupra lui. Îl răpuse la pământ şi nişte colţi mari erau gata să sfâşie trupul mortului.
BĂIAT: -Ajutor…mă aude cineva? Doamne nu mă lăsa aici, ajută-mă.Te rog! Te rog!!!!
POVESTITOR: Dincolo de nişte copaci uscaţi mai apărură alte două creaturi mai hidoase decât prima. Una din ele avea cioc asemeni unui vultur şi pene negre, dar nu putea zbura, iar ghiarele erau pline de sânge. Nişte urlete se auzeau tot mai aproape. Dacă ai fi putut auzi acele sunete,cred ca te-ai fi îngrozit şi tu. O adiere de vânt asemeni unei brize uşoare de vară racori faţa tânărului prins sub picioarele acelei arătări gata să-I sfâşie Erau aripile unui înger iar vocea lui rasună cu un ecou puternic:
ÎNGER: -Lăsa-ţi-l pentru un moment!
DEMON: -Dar este al nostru!!!
POVESTITOR :…zbierară fără frică cele trei bestii.
ÎNGER: -Îl voi lua cu mine acum…
POVESTITOR: spuse ingerul şi scoase o sabie asemeni unei flăcări de foc.
Băiatul se ridică de jos,tremurând, în timp ce inima îi bătea cu repeziciune. Apoi se ascunse în spatele aripilor protectoare ale îngerului,
ÎNGER: -Vino,să-ţi arăt ceva.
POVESTITOR: spuse îngerul cu glasul lui ca un ecou. Si deodată decorul se schimbă într-unul calm, de lumină si culoare.
ÎNGER: -Ce vezi?
BĂIAT: -Ceva ce nu am mai văzut. Unde mă aflu? Nici nu mi-am putut imagina vreodată ca ar putea exista aşa ceva.
POVESTITOR: Îngerul tăcu la întrebarea lui, apoi spuse:
ÎNGER: -Închide ochii.
POVESTITOR: Tânărul, inchise ochii pentru o clipă,iar când îi redeschise se afla la porţile unei cetăți gigantice.
BĂIAT: -WOW. Lumea asta imaginară, pare atât de reală, spuse băiatul. Nici nu se poate compara cu nici o grafică de joc video pe care am văzut-o vreodată.
ÎNGER: -Ceea ce vezi…e real. Atinge iarba.
POVESTITOR: Şi tânărul se aplecă să smulgă câteva fire de iarbă. Erau atât de fine… și culoareă lor, era nemaîntâlnită până atunci.
BĂIAT: -Ce culoare e asta?
ÎNGER: -Falta.
BĂIAT: -Nici nu am auzit de această culoare.
ÎNGER: -Nici nu aveai cum, mintea oamenilor a fost limitată de Stăpânul nostru. Ceea ce am vrut să îţi arăt este locul unde ar fi trebuit să ajungi după ce ai murit, dar…a fost alegerea ta.
BĂIAT: -Dar… dar eu am murit?
ÎNGER: -Aici se află sufletul tău, cu el vorbesc acum.
BĂIAT: -Şi eu…unde merg?
ÎNGER: -Exact de unde te-am luat eu, înainte sa te aduc aici.
BĂIAT: -Nu, nu te rog, ((se plecă tânărul în genunchi.))
-Dă-mi o şansă, te rog…..te rog.
ÎNGER: -Câte şanse ai avut până acum şi nu ai profitat de ele….vino să îţi arăt.
POVESTITOR: În faţa lor apăru în următoarea clipă un panou mare, asemeni unei planşe de retroproiector.
ÎNGER: – Privește!
POVESTITOR: Şi in fata ochilor celor doi se derula filmul vieţii tânărului.
Acesta se sperie când vazu toate faptele grosolane pe care le facuse şi care acum ieseau la iveală. Si chiar mesajele şi minciunile scrise pe facebook, toate sms-urile porcoase, paginile web pornografice, sticlele şi dozele de bere ascunse pe sub pat, prin gunoi, țigările ascunse prin rucsac.Toate acestea erau prezentate cu multă claritate.
BĂIAT:-Te rog, opreste,î mi este ruşine, fă să dispară aceste imagini.
POVESTITOR: …Dar tot mai veneau….cuvinte de batjocură, bancuri şi vorbe cu caracter obscen, ştrigăte la adresa părinţilor, gândurile murdare din minte, toate erau prezentate.
BĂIAT: -Doamne sunt un nenorocit, acum văd, dar te rog opreşte, nu mai suport sa văd toate astea.
POVESTITOR: Dar imaginile continuau sa prezinte bârfe, bătăile cu alţi adolescenţi,intrigile cu care işi impovăra unii colegi, imbraţişările nocturne cu fete pe băncile parcului, furişatul din casă fără ca părinţii să ştie că a mers la balul bobocilor şi cel de halloween, unde ştia că un copil creştin nu are ce căuta.
BĂIAT: -Sunt atât de păcătos. Dar Doamne, salvează-mă!!
ÎNGER: -Îmi pare rău pentru tine. Stapanui plânge de fiecare dată când un suflet se coboară în intuneric.
BĂIAT: -Dar,eu …am fost la biserică.
ÎNGER: -Priveşte învinovăţirea…
POVESTITOR: -Şi un nou set de imagini au apărut pe ecran, în care băiatul era pe băncile bisericii în timp ce gândurile lui erau departe. Din când în când mai scotea telefonul pe ascuns să mai trimită câte un mesaj.
BĂIAT: -Ce atâta predică,aşa m-am plictisit, nu se mai face odată ora 12 să plecăm acasă?
POVESTITOR: se auzi vocea băiatului,care erau de fapt gândurile lui din acele momente. La studiu, se întâmplase acelaşi lucru, merse rar, iar de fiecare dată căuta câte o scuză bună, dar acum totul era gol şi descoperit.
ÎNGER: -Vino, e timpul să plecăm de aici.
BĂIAT: -Deci pentru mine nu mai există iertare?
-Dar stai, Isus a murit şi pentru mine, unde e El?
ÎNGER: -Da,Stăpânul a murit pentru toţi oamenii, dar nu toţi L-au acceptat cât timp au trăit pe pământ. Dupa moarte totul e în zadar. Ramâne doar judecată.Tu ţi-ai închis inima pentru Dumnezeu, desi părinţii tăi sunt credincioşi. Da, ai fost de multe ori la biserică, dar niciodată nu ţi-ai dat viaţa în mâinile Mantuitorului. Toate păcatele tale ar fi putut fi iertate, toate, ţine minte ce iţi spun, dar nu ai vrut. Numele tău nu s-a găsit scris în cartea vieţii. Dumnezeu ţi-a arătat atât de multă dragoste, s-a dat pentru tine să moară, m-a trimis pe mine, ca înger păzitor să veghez asupra ta zi de zi, ai fost sănătos, ţi-a binecuvântat părinţii, ai avut parte de mâncare, haine, educaţie, prieteni, ai auzit de atâtea ori ce trebuie să faci, dar nu ai avut niciodată o zi a deciziei tale personale de a-ţi dedica viaţa lui Isus.
POVESTITOR: Şi nici nu termină bine de spus îngerul, cuvintele respective, că din nou decorul se schimbă, iâr tânărul pierdut fără nici măcar o speranţă coborâ în abis, în întunericul veşnic şi în prezenţa demonilor reci şi hidosi. O lacrimă mai reuşi să verse…. dar prea târziu.
În curtea cimitirului, doar frunzele foşneau pe aleile singuratice, iar o mamă plângea copilul mort. Plângea mama sfâşiată de durerea despărţirii, dar şi cerul plângea durerea despărţirii… pentru eternitate.
Există o zi a deciziei, când Dumnezeu îţi caută inima şi vrea să i-o predai. E cea mai frumoasă zi din viaţa ta… zi când poţi să fii mântuit şi numele tău să fie trecut în Cartea Vieţii. Şi pe tine te caută Dumnezeu. Cât mai ai de gând să te ascunzi de El? Acum pentru tine nu e prea târziu, dar mâine poate fi….Ce alegi?