Sursa: www.uucyc.ru
Traducere: Tania Tarlev
Descarcă aici:Darnicia- sceneta
Personaje:
Pastorul
Taximetristul
Norocosul
Bogatul
Zgârcitul
Bătrâna
Cei cinci stau pe bănci la biserică, în faţa lor – pastorul. În sală mai stau vreo 2-3 oameni, care nu au nici un rol mai deosebit.
Pastorul : Cu aceasta timpul nostru împreună s-a terminat. Nu uitaţi că la uşă este cutia pentru dărnicie. Să fiţi binecuvântaţi!
Oamenii vorbesc între ei, îşi strâng mâinile. Peste câteva minute, taximetristul îşi ia rămas bun de la ceilalţi.
Taximetristul: Aşa … luni 105, marţi şi miercuri câte 75. În total – 225. Joi- 200. Vineri nu am avut nimic, deci 455. Aşa…acum să împart la 10…hm…45 de lei…nu, n-o să dau chiar atâţia…o să pun 40 de lei…şi o să fie suficient…Să mai calculez încă o dată…deci e luni…marţi…
După aia pune foarte atent banii în cutie.
Norocosul ( îşi ia rămas bun de la ceilalţi şi porneşte spre ieşire): Nu, pur şi simplu nu se merită. De ce trebuie să dau a zecea parte chiar şi din noroc chior? Şi ce-ar fi fost dacă n-aş fi găsit acei 20 de lei? N-aş fi fost nevoit să dau 2…Înţeleg că din salar trebuie să cedez…dar din ăştia 20…doar i-am găsit din pură întâmplare…Nu, desigur că nu îmi pare chiar aşa rău de ei, totuşi, o prăjitură îmi luam…ridică capul…Doamne, îţi mulţumesc pentru aceşti 20 de lei pe care i-am găsit pe stradă şi cred că Tu nu vrei a zecea parte CHIAR şi din ei!
Bogatul (tot timpul a vorbit la telefonul mobil. Terminând conversaţia, el se îndreaptă spre ieşire) : Oh! Ce văd eu aici! Cutiuţa! Da, după o predică atât de inspirată, o să pun aici chiar 100 de lei…deschide portmoneul, ia o bancnotă dintr-un teanc mare şi cu indiferenţă o aruncă…gata, mi-am făcut datoria. Acum las’ să încerce măcar să se ia de mine! Păi, pe oameni ca mine se ţine biserica asta!
Zgârcitul (se ridică de pe scaun şi se uită la ceas. Îşi ia rămas bun de la bătrânică şi se apropie de cutie / ieşire) : Ce chestie! Pastorul nu a uitat să anunţe despre dărnicie…Cică „nu uitaţi că la uşă este cutia pentru dărnicie”! Hm, cel puţin la noi au agăţat cutia asta de uşă, în alte biserici am auzit că diaconii umblă şi strâng „jertfele”. Vin aşa direct la tine, te privesc adânc…încearcă şi nu pune ceva acolo…de altfel, şi la noi e destul de urât: au pus cutia asta chiar la uşă…zici că te apucă de nas când pleci…dar…nu-i nimic, o s-o şterg de aici pe nevăzute…cineva din sală îl priveşte prieteneşte…Ca să vezi! Aici nu e biserică, ci o adunătură de „spioni”…Aşa deci…trebuie să mimez ceva…bagă mâna în buzunar şi „aruncă” o bancnotă imaginară în cutie…Părăseşte cu grabă sala.
Bătrâna (se îndreaptă încet spre ieşire, căutându-şi portmoneul): Doamne, ce pot să-ţi dau eu? Din toată pensia mea am rămas cu un singur leu…Primeşte, Tată, această umilă jertfă, şi foloseşte-o spre slava Ta…
Marcu 12: 41-44
„Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o vădivă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”
* Sfârşit *
Sursa: www.uucyc.ru
Traducere: Tania Tarlev