Poem Nuntă Nr.2

În orice suflet e-un tainic dor

Aprins în noapte sau stins şi gol.

Dar de lumină, de veşnicie,

Ascuns în noapte de Dumnezeu.

Poartă-ţi lumina prin întuneric

În noaptea făr’ de nădejdi pe drum.

Far neclintit să-ţi fie viaţa,

Paşi să-ndrepte pe drumul bun,

Lasă-n inimi un dor de cer.

Pe calea noastră se află aievea

Lumini căzute sau stinse-n vânt,

Şi mulţi încearcă să ţină-aprinsă,

O amăgire, un dor străin.

Să laşi în urmă ploi de lumină

Pe drumul celor ce-au rătăcit,

Arată Calea, atinge inimi

Şi dă speranţă prin Duhul Sfânt.

Categorii

Lasa un comentariu