Sunt partenerul meu pe viaţă, pe acest pământ,
De aceea vreau să mă cunosc, să ştiu exact cum sunt;
Să fiu în stare drept, în ochi să mă privesc
În ceas de asfinţit, când voi fi nevoit să socotesc.
Nu vreau să-ascund pe-un raft uitat de lume
O tolbă plină cu secrete despre mine!
Şi să mă amăgesc mereu, trecând prin locul ferecat,
Că nimeni nu mai ştie cine sunt cu-adevărat.
Nu vreau cu false nestemate eu să mă mândresc;
Cu fruntea sus vreau printre oameni să păşesc.
După respectul semenilor eu tânjesc,
Deşi sunt mulţi care la mărire şi arginţi se îmbulzesc,
Eu vreau cu dragoste să mă privesc.
Pe scena vieţii, rolul ce mi-e dat mi-l voi juca:
Într-un spectacol autentic –nu o cacialma!
Nu pot –chiar dacă-aş vrea – să mă ascund de mine,
Căci eu văd tot ce altora ascuns le va rămâne.
Căci orice-ar fi, ca să rămân cu mine împăcat,
Eu vreau să mă respect şi să am cugetul curat !