Poem Nuntă Nr.2

                                                                        
                        Oricine iubeste o floare
                        e-aproape de-un sacru mister.
                        Oricine se-opreste-n carare
                        s-asculte un glas de izvoare
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine iubeste seninul,
                        cind soarele urca-n eter,
                        oricine-si inalta suspinul,
                        cind licare-n mare rubinul,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine pe muntii albastri
                        priveste granitul sever,
                        oricine pe cai de sihastri,
                        strabate paduri de jugastri,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Dar cine-a primit indurarea
                        din ranile blindului Miel,
                        acela e frate cu floare,
                        cu riul, cu muntii, cu marea,
                        si-orunde il duce cararea,
                                     tot cerul,
                                     tot cerul e-n el.
Categorii

Lasa un comentariu