Se spune cӑ era o datӑ o femeie care bȃrfea mult. Ȋntr-o noapte a avut un vis. Se fӑcea cӑ a apӑrut o mȃnӑ mare care arӑta cu arӑtӑtorul spre ea.
Speriatӑ şi cuprinsӑ de remuşcare, femeia s-a dus a doua zi la preot, sӑ se spovedeascӑ. Ȋl ȋntrebӑ:
– „Bȃrfa este un ӑacat? Era mȃna lui Dumnezeu cea care arӑta spre mine? Sӑ cer iertare? Spune-mi dacӑ am greşit parinte.”
– „DA” raspunse parintele. „Ti-ai batut joc de reputatia celor pe care i-ai bȃrfit şi ar trebui sӑ ȋţi fie ruşine!”
Femeia şi-a recunoscut greşeala şi a cerut iertare.
– „Nu e aşa simplu” i-a spus pӑrintele.
„Vreau sa te duci acasa, sӑ ieşi pe acoperiş cu o pernӑ, pe care sӑ o desfaci cu un cuţit, dupӑ care sa te ȋntorci la mine”.
Femeia s-a dus acasa, a luat o pernӑ din pat, a urcat pe acoperis si a taiat perna cu un cuţit. Apoi s-a ȋntors la preot, aşa cum i s-a spus.
– „Ai spintecat perna?” o intreaba el.
– „Da, pӑrinte!”
– „Şi care a fost rezultatul?”
– „Pene”, spuse ea.
– „Pene”, repeta el.
– „PENE PESTE TOT, pӑrinte!”
– „Acum, vreau sӑ te ȋntorci şi sӑ strȃngi toate penele luate de vȃnt”
– „Nu se poate”, spuse ea. ,,NU STIU UNDE AU AJUNS. VANTUL LE-A IMPRASTIAT PESTE TOT!!!”
– „Asa este si barfa!, spuse parintele.