Poem Nuntă Nr.2

                                 Pe cararile razlete

                        dintre zimbet si suspine,
                        ti se pune o-ntrebare:
                                     Pentru cine,
                                     spune,
                        pentru cine oare
                        e atita frumusete,
                        e atita gingasie
                        intr-o floare ?
 
                        Pentru cine s-ar desprinde
                                     din broaboada
                                     de zapada
                        ghiocelul in april,
                        daca n-ar fi ochi sa-l vada ?
                        daca totu-i inutil ?
 
                        Pentru cine-n miez de roada,
                        sorb si string in ei culoare
                        pentru vara urmatoare
                                     embrionii
                                     din begonii,
                        daca totul e-o-ntimplare ?
 
                        Pentru cine-si tese-n casa
                                     haina pala
                                     de vestala
                        cu luminie de diamant
                        floarea alba de mireasa,
                        daca totul e neant ?
 
                        Pentru mintile obtuze
                        de bondari si buburuze ?
                        Pentru fluturii ce sboara
                        in zig-zaguri pe afara ?
                        Oare viespile ursuze
                        sunt initiate-n arta ?
                        oare barzaunii trupesti,
                        plini de miere pe musteti,
                                     sunt sensibili,
                                     sunt estei ?
                        Oare-ar sta flamind bondarul
                        de n-ar fi subtil decorul
                        si nu si-ar abate sborul
                        in gradinile bogate,
                        daca florile de crin
                        n-ar fi ... proportionate ? ...
                        n-ar avea acea prestanta
                        ca de clopot florentin ?
                        n-ar avea varietate
                        de culoare si nuanta
                        de la alb pin' la carmin ?
 
                        Nu cumva pretind ... culbecii
                        sa dezvolte-atitea specii
                        rozele is liliecii ?
 
                        Nu.
                        In floare e-un mister !
                        Floarea e un mesager,
                                     e un martor,
                                     o solie,
                        e un inger din Eden,
                        care-aduce-n valea mortii
                        o inalta marturire
                                     in culoare,
                                     in proportii,
                                     in mireasma
                                     si-n desen.
 
                        Omule cu mintea plina,
                        du-te-o clipa in gradina,
                        treci prin vaile-inflorite
                        si te uita la sulfina,
                        la bujori, la margarite,
                        la conduri, la inimioare,
                        la gherghina din carare,
                        la naframa de matase
                        ce ne-o darue ciclama !
                        Lasa-te sa te desfete
                        ochii-adinci de violete,
                        clopoteii cu trei cupe
                        si narcisele trompete !
                                    Si ia seama !
                        Daca inima-ti ramine
                        ca un bulgar, ca o piatra,
                        ca un bolovan in vatra ...
                                     leapad-o !
                                     zdrobeste-o-n coiburi !
                        Sparge-o pe ilau cu dalta !...
                        Si apleaca-te in ruga
                                     sa ceri alta !
            
                        Dar de simti o-nseninare,
                        un suris si o blindete,
                                     care vine
                                     sa te-aline
                                     de povara,
                                     de tristete,
                        tu apleaca-te si spune:
                                     "Surioara,
                                     pentru cine,
                                     spune, pentru cine oare
                        e atita frumusete,
                        e atita gingasie
                                     intr-o floare ?"
 
                        "Pentru cine ?...
                                     Pentru om !
                        Pentru voi Fauritorul
                        si-a ascuns in floare dorul,
                        in petalele de aur
                        de fior si de lumina,
                        ca in opera divina
                                     sa cunoasteti
                                     AUTORUL ... " 

 

Oricine iubeste o floare
                                                                         
                        Oricine iubeste o floare
                        e-aproape de-un sacru mister.
                        Oricine se-opreste-n carare
                        s-asculte un glas de izvoare
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine iubeste seninul,
                        cind soarele urca-n eter,
                        oricine-si inalta suspinul,
                        cind licare-n mare rubinul,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine pe muntii albastri
                        priveste granitul sever,
                        oricine pe cai de sihastri,
                        strabate paduri de jugastri,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Dar cine-a primit indurarea
                        din ranile blindului Miel,
                        acela e frate cu floare,
                        cu riul, cu muntii, cu marea,
                        si-orunde il duce cararea,
                                     tot cerul,
                                     tot cerul e-n el.
Categorii

Lasa un comentariu