Poem -Alfabetul credintei

credintaDescarc aici: Poem -Alfabetul credintei

Ascultare

Fie că eşti mic sau mare,

Dă dovadă de-ascultare:

De părinţi şi de Cuvânt,

Cât trăieşti pe-acest pământ.

 

Bucuria

Fii în tot ceea ce faci

Bucuros, mulţumitor.

Astfel, Tatălui îi placi

Şi-I vei fi ascultător.

 

Credincioşia

Cu credinţa să lucrezi

Şi în toate tu să vezi

Mâna Tatălui din ceruri,

Ce veghează-asupra-ti pururi.

 

Dragostea

Dragostea să te-nsoţească

Inima ti-o copleşească.

Dovedeşte-o-n tot ce faci:

Când lucrezi, vorbeşti sau taci.

 

Evlavia

Fii curat şi sfânt mereu,

Ca să-I placi lui Dumnezeu.

În sfinţenie să creşti,

Să te rogi şi să citeşti.

 

Frumseţea

Frumuseţea-adevărată

Care trebuie căutată

Este-n suflet, nu-n afară,

Ca iubirea, bunăoară.

 

Mărturia

Fii epistola cea vie

Care stă ca mărturie

Că Isus trăieşte-n tine

Şi te-ndeamnă doar la bine.

 

Nădejdea

Tu speranţă dacă ai

Chiar la alţii poti să dai,

Orişicând o-ncurajare

Chiar şi-n greaua încercare.

 

Onestitate

Omul care nu-I cinstit

Nicidecum n-a fi numit

Un crestin cum se cuvine.

Ce spui oare despre tine?

 

Pocăinţa

Când regreţi ce ai făcut,

Zilele cum le-ai pierdut

Şi pe Domnul n-ai iubit,

Iată, -atunci te-ai pocăit.

 

Răbdarea

Dacă ştii să rabzi în viaţă

Şi s-aculţi sfânta povaţă,

Tu porunca o-mplineşti

Şi pe Domnul il cinsteşti.

 

Gingăşia

Să fii tandru, bun, milos,

Niciodată arţăgos.

Oricănd să dai ajutor,

cu blăndeţe tuturor.

 

Hărnicia

Hărnicia-i o comoară,

Ce rămâne şi nu zboară.

Când eşti harnic propăşeşti

Şi pe Domnul mulţumeşti!

 

Iertarea

Când îi ceri cuiva iertare,

Totul altfel ţi se pare.

Iar cănd pe-altul l-ai iertat,

Te simti şi tu uşurat.

 

Înţelepciunea

Eşti atuncea intelept

Când de Domnul sfânt şi drept

Tu ai frică şi ai teamă;

El atunci te ia in seamă.

 

Jertfa

Cănd tu Domnului te dai,

Pe de-antregu’ –ajungi în rai.

Jertfă sfântă poţi să fii

Voia Lui de-i împlini.

 

Lacrima

Tu, cu cei ce plâng când plângi,

Chiar durerea-ţi o alungi.

Şi pe fratele-n credinţă

Îl mângâi în suferinţă.

 

Smerenia

e-o podoabă; nu oricine

poate spune că o are.

Dar să te inalţi pe tine,

Nu-i smerenie, frăţioare!

 

Tăcerea

Dacă ştii să-asculţi, să taci,

Şi in vorbă nu te bagi,

Tu-ntelept te dovedeşti

şi mai multe nu-nţelegi.

 

Umilinta

Dacă vrei să fii umil,

Nu-nseamnă să fii servil.

Ci să fii modest, smerit,

Ca şi Domnul preaiubit.

 

Virtutea

E-o comoară, strange-o bine,

Chiar la pieptul tău o ţine.

Căci de-n inimă-o păstrezi,

eşti curat, nu te pătezi.

 

Zelul

Râvna, ,,zel’’ se mai numeşte,

Şi ea viaţa-ţi fericeşte.

Când o ai pentru ce-I bine,

pentru Cel ce-n har te ţine.

Categorii

Lasa un comentariu