Ca Eunice de odinioară
Să ştie bine Cartea cu comori
Să aibă, zilnic, stări de primăvară
Şi în obraji doar sprintene culori.
Să crească într-o sfântă atmosferă
De rugăciune, pace, armonii
Să ştie că viaţa-i efemeră
Nicicând să nu cunoască agonii.
Să Îl cunoască bine pe Mesia
De care să se lege necurmat
Să-i crească ne-ncetat credincioşia,
Să n-aibă îndoială niciodat’.
Să dea părinţilor ce se cuvine
(Respect, candoare, ajutor)
Să meargă la altar să se închine,
Să bea din apa eternului IZVOR.
Urările le dăm cu-ncredinţare
Dorindu-i să cunoască propăşiri
Şi, zilnic, din cereştile hambare
Să-i vină daruri ce dau însufleţiri.
Când peste tinereţea-i fericită
Plana-va norul de-ncercări,
Când fiinţa ei va fi trudită
Să ‘nalţe spre Stăpân cântări.
Să facă milostenii ca Tabita
Ca Lidia s-adune: cu mult spor
Şi-atunci i se va spune: „Fericita
Se-ncrede totalmente-n Creator.”
Realizări să aibă o mulţime
Şi mai ales în muncă pe ogor
C-atunci primi-va de la înălţime,
Întotdeauna, aşteptatul ajutor.
Iar când va fi atinsă de tristeţe,
Când s-ar părea că totu-jur e vid
Să ştie că-n necaz poate să-nveţe
Că alte uşi spre slavă se deschid.
Şi câte n-ar mai fi să-i spunem
Odraslei ce-a sosit, aici, recent
Dar mâinile asupra ei le punem
Rugându-ne să aibă trai decent.
Ca Eunice de odinioară
Să ştie bine Cartea cu comori
Să aibă, zilnic, stări de primăvară
Şi cu părinţii alese sărbători.