Autor: Copil Alexandra
Descarcă aici: POEM NASTEREA DOMNULUI NR. 33
O haină argintie, in adieri de vânt,
Cuprinde-ntreaga glie a negrului pământ.
S-așterne liniștită, și schimbă tot ce-n jur
E mantie cernită in albul cel mai pur.
Ninge prin munți, pe dealuri, Prin văi și prin grădini…
S-așterne valuri, valuri Ca florile de crin.
Tu, iarnă, din-nălțime, chemată parcă ești
S-aduci intre mulțime doar bucurii cerești.
Căci porți mereu cu tine dorite sărbători, Din slăvile divine, pentru cei muritori.
Cântare : Astăzi un copil
Dorm toți in lunga noapte,
Desprinși de mari poveri;
Au amuțit și șoapte,
Și doruri, și dureri…
Nu știu c-așa aproape
De ei s-a întrupat
Mesia, ca să-i scape
De grijuri și păcat.
Numai la ieslea-aceea
Din margine de drum
Cei doi din Galileea
Veghează și acum
Un prunc culcat in paie
Și-n scutece-nfășat, Din prea sărace straie; El, Marele-Împărat.
O veste măreață, de sus vă cobor; Ea aduce viată acelor ce mor.
Intrați in cetate !
Și–n staul culcat,
In straie sărace,
E-un prunc înfășat.
Și-alături se-avântă, In stoluri, mulțimi De îngeri, ce cântă:
“ Slavă-n înălțimi !
Iar jos, bucurie
Și-o pace de vis !”
Ce sfântă-armonie E-n câmpul deschis !
Spre mica cetate,
In noapte pășesc
Ființe ciudate,
In strai ciobănesc.
La ieslea săracă,
In grajd se adun’
Genunchiul și-l pleacă Copilului bun.
Și daruri puține
Mesiei îi dau;
Dar știu ei mai bine:
Inima-și predau.
Prieten drag, și pentru tine,
Isus, Mesia a venit
Din slăvile de farmec pline
Ca să te facă fericit
Să-ți ia povară de păcate,
Tristețea ce te-apasă greu,
Rușine, pofte blestemate,
Dureri ce te robesc mereu.
La ieslea cea de altădată
N-ai vrea și tu să te oprești ?
Închină-I Lui viața toată
El te primește-așa cum ești !
Și-atunci ferice-ți va fi viața,
Căci pacea te va copleși;
Chiar lacrimi de-ți brăzdează fața,
Tot fericit te vei simți !
Căci pruncul ce venit din slavă Și-n tine Se va întrupa !
Deci, vino azi, fără zăbavă, Închină-te ‘naintea Sa!
Cântare : Auzi cor îngeresc
Amin.