trimis de Naomi Voiculescu, Canada
Descarca aici: Poem Pasti nr. 14 – Simon din Cirene
Un somn greoi e pe la gene… e dimineaţă în Cirene!
Cei doi copii ai lui Simondormeau visând ceva în somn…
Lui Alexandru îi veneaarmata într-un ajutor,
Era un rege, stăpânea;acuma lupta cu un popor…
Şi cum era neliniştit de soarta ce-o avea în faţă,
Rufus era în vis lihnit: visa în faţă o cireaşă!
Cei doi copii visau destine de bunăstare şi avere,
Şi ce frumos avea să fie sa ai mâncare şi putere!
Dar dintr-o dată se-auzii un pocnet ca din bici de foc!
„Veniţi afară măi copii, ca astăzi ne mutăm din loc…”
Şi astfel începu istorialui Simon cel de la Cirene
Israelit plecat, cu voia,crezând că Dumnezeu nu vede!
El a plecat din Israelintr-un oraş numit Cirene!
E plin de greci, ca un hotelsa vândă grânele perene!
Şi nu doar grâne, ci chiar fructe,măsline, roade din pământ,
Avea cu el grămezi mai multetraind prin schimb de ani la rând!
Muncea evreul nostru-un timpapoi vindea ce recolta!
Se întorcea la anotimp, in amănunt se pregătea!
Avea grădina, lângă locul , orașului vestit prin chin…
Au pătimit strămoşii multe in Vechiul sfânt Ierusalim!
Erau aproape toate, lângăpamantulomului numit:
E Simon care se descurcăsi la Cirene e vestit!
Aşa că după terminareanegoțului cu amănuntul,
Au părăsit din zori cazarea,caci îi chema pârlog pământul!
Băieţii erau somnoroşisitocmai s-au trezit din vis!
Ce tristă pare lumea asta,cand te trezeşti din paradis!
Aşa îl pricepeau ei doi, ca locul plin de aventuri:
Un paradis plin de eroi,plin de cârnaţi şi murături!
„Copii!” le zise Simon blând…
„Ce aţi visat de sunteţi trişti? imi pare rău că v-am trezit;
Dar e o vreme de restrişti…
De dimineaţă nu-s romaniisa controleze drumul nost!
Că ţara este ocupată, deci aţi visat ceva cu rost?”
Alexandru zise primul:„Eu am visat că îi snopeam!
Eram un rege, eu, stăpânul,băteau la sute de romani”
Se încruntă Simon, la gândul ca fiul lui e prea viclean…
„Auzi, să bată el, cum bate vântul,legiuni de călăreţi romani?”
Dorea să fie toţi evreii : „Independenţi în ţara lor!
Dar cum va fi atunci comerţul, ca drumul e-al romanilor?”
Apoi zâmbi că are starea de a umbla în lung şi-n lat…
„Poate-i mai bună-mprejurarea cu Cezar, zisul „împărat”…
Dar se trezi din cugetare…„Rufus!: tu ce-ai visat?
Să nu-mi spui că şi tu ai vreasa fi un mare împărat…”
Iar el smerit dar plin de sine , răspunse sincer şi grăbit:
„Nu tată… mă visam pe mine…cireșe tare-aş fi halit!”
Alexandru şi cu Simon au râs când Rufus a zâmbit…
„Măi ce băiat e ăsta…atata e de aiurit…”
Dar se gândi puţin mai bine: are dreptate-n vis Rufus!
Că prea sunt multe, grele taxe,si fructele au preţ nespus!
O greu, în lumea noastră estesa te descurci vânzând ceva…
V-a fi o viaţă de poveste daca veni-va Mesia!
El va supune pe romani la bir, iar noi ne vom trezi
Stăpâni, avuţi şi plini de bani, de toate El se v-a-ngrijii!”
Apoi tăcerea îi cuprinse tot drumul, până la final!
Au descărcat ce cumpărase, au priponit sărmanul cal…
„Nu-i vreme ca să stau în casă! deci eu mă duc la câmp puţin!
Am muncitori la strâns, la coasă,si alte munci pline de chin!
Mă duc să văd cum merge treabavoi, fi-ţi cuminţi şi învăţaţi!
Că mâine e sabatul, seara,ne pregătim să fim culcaţi!”
Porni apoi Simon agalespre locul plin de muncitori!
Nu era timp de întârziere ca mâine e Sabat în zori!
Vâzând că treaba este bună,plăti simbria la ziuaşi!
S-a încheaiat o săptămână de trudă! deci fuga la oraş!
Dar ce să vezi! Să vezi mirarea!„O fi răscoală? Sau ce-o fi?
E plin de lume, de soldaţi, de mame cu ai lor copii!”
Se întrebă mirat şi Simon,cand de departe a văzut…
„O să m-ascund după-acest pom” dar prea tărziu… l-au cunoscut!
Dar cine oare nu cunoaşte pe Simon cel de la Cirene?
În schimb pe el primejdia-l paşte;romanii pus-au deci să-l cheme!
„Voi ce voiţi cu mine-acum? eu dările mi le-am plătit.
Dar ce atâta lume-n drum?vad că aici e-un osândit!”
„Da! au zis străjile romane!Aşa este! E împărat!
E unul care schimbă lumea! il ducem la crucificat!”
„Cum?” împărat aţi spus?Eu vă cunosc pe toţi de-aici!
Nu este oare el Isus?Un rege cu urme de bici?
Am auzit de el că face , minuni şi semne, învieri!
A vindecat recent urechea a unui rob… cred c-a fost ieri!
Un om care face doar bine se poate condamna la moarte?
Romani! Vă rog! Lăsaţi-l liber…Săriţi voi oameni din cetate!”
„Ia nu fă vorbă, tu evreu!Ridică crucea! Ia-o-nspate!
L-a condamnat poporul tău!Chiar toată această cetate!”
Cu lacrimi, Simon, se uită la osândit! Era Isus!
Pe cap spinii formau cunună… o cruce grea era de dus!
Şi fără vorbă, cu durere, il sfâşia în cuget gestul!
Să răstigneşti un om de rele, e una! „ Dar să-l omori pe Isus?”
Frânturi de zvonuri urmăreaufiinta lui sub crucea grea!
A auzit despre Isus!Acum abea îl cunoştea!
Mergând cu greu, cu gloată multă,prin drumul cel pietros, Isus,
Privea pe Simon cum asudă,iar Simon a rămas străpuns!
Privirea Lui l-a urmărit pan la GolgotaApoi jos,pe lemnul de durere, pus,a fost crucificat Isus!
Privea deci Simon, cum romaniiprin cuie mâinile străpung,
Şi fără milă, ei, tâlharii,strigau: „ ce am făcut nu pot s-ascund!”
Privi la toată scena asta, apoi el izgonit a fost!
Plecă acasă, iar nevasta, il întrebă unde a fost!
„Vai! Plin de sânge ai venit?Măi omule? Unde ai fost?
„L-au răstignit! L-au răstignit!L-au omorât ei pe Hristos…”
Un plânset inunda odaia, un gemet greu se auzea!
„Simone, asta e soarta!”Soţia lui îl mângâia!
Trecu sabatul parcă aspru!nIar Simon era supărat!
„Să duc eu crucea lui Isus?Să fie el un împărat?”
Iar gânduri cercetau privirealui Simon… ce privea în gol…
„Vai! Vai mie! Am ajutat să moar-un om!”
Aşa trecu cu greu şi ziua de sărbătoare, de sabat…
Apoi se auzi un strigăt!„Isus! Isus a înviat!”
„ A înviat Isus, Mesia!”spunea nevasta lui uimită!
„Ce ai nebun-o? Ce tot strigi?N-am auzit aşa ispită!
Să spui că Isus a-nviat,cand eu l-am dus la răstignire?
Am auzit că l-angropat…sa iasă sfinţi din cimitire?
Ce bazaconie mai rosteşti. Femeie! Te deşteaptă-odată!
De unde ştii? Cine ţi-a spus?Minciuna asta gogonată?”
„Măi Simone! Eu nu-s nebună!Am fost la ucenici, chiar azi!
Iar ei mi-au spus cu voie bună!Ai grijă om, ca să nu cazi…”
Simon a simţit că lumea se întunecă-n priviri…
„A-nviat Isus Mesia!” Era plin de fericiri!
„Şi s-a arâtat la mulţi,unii chiar ei l-au atins!
Să ştii că mă pocăiesc!voi fi un creştin convins!”
Astfel îi vorbea soţia. Simon, plin de bucurie,
A crezut că El e Viu!A venit la mântuire!
A chemat pe fii lui, şi,le-a spus printre suspine:
„Acum ştiu că-n cer odată, nu sunt vise! Nici destine!
Nu sunt împăraţi, bucate,ci credinţă îndeajuns,
Ale celor care cred Învierea lui Isus!”
Amin